Statul român te vrea tăcut, sedat și docil în spatele unui zid gros de hârtii și ordonanțe birocratice. Într-o Românie a nimănui, dincolo de ecranele lucioase ale televiziunilor de la București, legea nu este un scut pentru cetățean; este o bâtă oarbă pe care o mânuiesc aceiași baroni locali, aceleași structuri conectate subteran la interesele marilor rețele de crimă organizată.
Dacă îndrăznești să ridici capul, să scrii un adevăr incomod sau să arăți cu degetul spre caracatița care suge vigoarea unei generații, nu ți se răspunde prin dialog sau argumente juridice. Ești aruncat direct pe secția de acuți a unui spital de psihiatrie, etichetat drept „periculos” sau „psihotic”, în timp ce dosarele tale se evaporă din sertarele poliției.
Aceasta nu este o ficțiune distopică. Este povestea vie, crudă și documentată care stă la baza apariției lui scalabilitate.ro și a creării Partidului Scalabilității Radicale (P.S.S.). Un partid momentan virtual, dar născut dintr-o necesitate absolută: demolarea unui sistem putred de la temelie.
I. Vibe-coding, Crypto și Adevărul din Spatele Perdelelor
Totul a început destul de simplu în perioada 2021-2024, anii mei de studenție la cămin. Pe atunci, lumea mea părea una a posibilităților digitale: încercam să agăț fete prin cămine întrebându-le ironic dacă ies „la un cui”, investeam bani strânși din criptomonede și diverse combinații digitale, și consumam hașiș și cannabis zilnic, de dimineața până seara. Din 2023, am experimentat sporadic și cu substanțe psihedelice (LSD, ciuperci, MDMA), căutând răspunsuri pe care sistemul clasic nu ni le dădea.
În 2024, având deja o experiență solidă în mediul digital, m-am apucat să „vibe-codez” singur un site despre criptomonede și tehnologie. Am ajuns la peste 1.000 de articole și 20 de pagini structurate impecabil. Era exercițiul unei minți care învăța să construiască sisteme digitale de la zero.
Dar un trip mai puternic cu ciuperci psihedelice avea să declanșeze o trezire brutală. Analizând problemele dintr-o relație anterioară, am realizat ceva ce ochii obișnuiți refuzau să vadă: partenera de atunci avea un istoric complicat cu substanțe sintetice de tip „cristal”. Într-o zi de claritate absolută, am înțeles o ecuație simplă și înfricoșătoare: o fată cu asemenea probleme nu ar fi putut avea acces constant la cantități uriașe de droguri sintetice într-un județ de provincie fără ca cineva din structurile locale de poliție să știe, să acopere sau să închidă ochii cu desăvârșire.
Sistemul nu era doar corupt; el funcționa ca un furnizor și un protector al propriei sale piețe negre.
II. Raidul din Ianuarie 2025: De la Postare la Salvarea spre Psihiatrie
Pe 4 ianuarie 2025, mi-am procurat rezervele obișnuite pentru o lună — aproximativ 100g de hașiș — consumând cam 20g în primele zile. Câteva zile mai târziu, pe 7 ianuarie 2025, am decis că tăcerea este o formă de complicitate. Am scris o postare detaliată pe site-ul meu despre cum funcționează rețeaua locală de cristal, expunând implicarea informală a unor elemente din poliția județeană. Am trimis textul inclusiv unor cunoștințe din sistem, ca un semnal de alarmă că adevărul a ieșit la suprafață.
Reacția aparatului represiv nu a întârziat nici 48 de ore.
Pe 9 ianuarie, m-am trezit cu mascații și poliția la ușă: 4 polițiști și 4 jandarmi. Crezând naiv că este vorba despre o procedură standard și că am fost prins pentru posesie, am fost complet cooperant. Le-am pus direct în mână restul de 80g de hașiș pe care le aveam în casă.
În loc să urmeze procedurile legale de percheziție, inventariere și audiere:
- Mi-au confiscat telefonul.
- Nu m-au întrebat absolut nimic despre conținutul hașișului sau despre postarea mea.
- În mod bizar, l-au pus pe tatăl meu să adune și să arunce la gunoi vreo 40 de resturi de jointuri din casă, ascunzând practic dimensiunea reală a consumului și a probelor.
- M-au urcat direct într-o ambulanță și m-au trimis cu targa la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, fiind internat în regim nevoluntar (involuntar), fără nicio explicație medicală reală, fără consimțământ și fără acces la telefon sau la o a doua opinie.
III. Fabrica de „Pacienți-Fantomă” și Infernul de la Acuți
Ajunși la Săpoca, am pășit într-o altă dimensiune. Pe 20 ianuarie, beneficiind de un moment de luciditate juridică prin familie, am depus recurs în instanță împotriva internării nevoluntare, iar un judecător a dispus eliberarea mea.
Dar mașinăria spitalicească avea propriile reguli de protecție a propriei imagini:
- Pentru a urgenta actele de plecare fără scandal, personalul m-a pus să semnez rapid o hârtie. Am semnat-o fără să realizez că, printr-un viciu birocratic perfid, tocmai transformasem internarea mea ilegală într-una „voluntară”.
- Pe 23 ianuarie, devenit scriptic „pacient voluntar”, am depus o declarație scrisă prin care solicitam externarea imediată. Cererea mi-a fost complet ignorată.
- Văzând că sunt ținut ostatic, le-am spus medicilor pe 29 ianuarie că intenționez să sun la 112 și la SRI pentru a raporta rețelele de droguri din județ.
Reacția a fost instantanee și punitivă. Am fost transferat imediat pe secția de „Acuți”. Acolo, deși eram scriptic un pacient voluntar care cerea externarea, am fost îndoit forțat cu un cocktail masiv de 8-9 substanțe puternice administrate simultan (inclusiv branduri dublate). Creierul a fost transformat într-o pastă confuză, menită să suprime orice voce, orice memorie și orice dorință de a face plângeri. Pe 6 februarie am fost în sfârșit externat, dar m-am trezit cu permisul de conducere suspendat instantaneu pe motive „medicale”.
IV. Mușamalizarea Locală și Dosarul Dispărut
În luna februarie, crezând încă în iluzia că instituțiile pot rectifica abuzul, am mers personal la IPJ să depun o plângere oficială: am sesizat că mi s-au confiscat 80g de hașiș fără nicio procedură legală și că am fost sechestrat abuziv la psihiatrie. Am dat trei pagini de declarații extrem de detaliate.
La finalul audierii, comisarul-șef care m-a audiat m-a întrebat, cu o seninătate criminală și complet casual: „Cât mai costă un gram de cristal în județ?”.
Am înțeles atunci totul. Imediat ce am ieșit din secție, am trimis o notificare oficială către SRI și DNA cu privire la declarația mea și la comportamentul bizar al comisarului. (Ironia tragicomică a sistemului: în iunie 2026, același comisar a fost reținut oficial de procurori pentru sprijinirea unei rețele locale de traficanți de droguri!).
Dar reacția la plângerea mea a fost o nouă mușamalizare:
- Când am cerut stadiul petiției, IPJ mi-a transmis în scris o minciună gogonată: aș fi declarat că sunt „mulțumit de demersurile lor”.
- Când le-am cerut să-mi arate acea declarație de mulțumire semnată de mine, au refuzat categoric și m-au îndrumat batjocoritor să îi dau în judecată.
- Astăzi, mă trezesc cu un dosar penal deschis doar pentru deținerea a 2 jointuri (restul de 80g de hașiș evaporându-se miraculos din acte), dosar pe care nu l-am primit niciodată oficial și pentru care nu am fost citat vreodată să dau vreo declarație.
V. Asumarea Etichetei: Dacă Adevărul Te Face „Psihotic”, Atunci Suntem Mulți
În urmă cu aproximativ 50 de zile, am decis să nu mai aștept mila unui sistem corupt. Am împachetat întregul dosar brut — FOCG-ul din spital unde medicii înșiși au consemnat în acte „agresivitate absentă”, dar m-au blocat la acuți și au ignorat cererea de externare, chitanța pe cele 100g de hașiș și înregistrarea audio în care tata recunoaște că polițiștii l-au pus să arunce cele 40 de resturi de jointuri ca să falsifice probele — și l-am trimis direct către nodurile înalte: SRI și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii.
Și acum vine asumarea mea totală, cea care dă sens întregului site scalabilitate.ro: Da, accept cu mândrie eticheta de om „psihotic” pe care mi-au pus-o în fișele medicale de la Săpoca.
Dacă pentru sistem a cere legalizarea totală a cannabisului, a ciupercilor și a LSD-ului, a taxa agresiv viciul industrial (alcoolul și tutunul), a demasca complicitatea poliției cu dealerii de cristal și a cere o reformă radicală înseamnă să fii „nebun”, atunci declar oficial că sunt cel mai periculos psihotic din această țară.
Iar dacă rezonezi cu aceste rânduri, dacă te-ai săturat să fii mințit, taxat și batjocorit de o clasă politică ipocrită, înseamnă că ești „psihotic” și tu.
Exact din acest nor de furie, din acest abuz ordinar și din disperarea de a vedea oameni nevinovați zdrobiți de o mașinărie care protejează infractorii și deportează victimele la psihiatrie s-a născut Partidul Scalabilității Radicale (P.S.S.). Nu ne mai ascundem în spatele pliantelor electorale. Sistemul lor este putred din temelii. Soluția noastră este resetarea lui completă, digitală și administrativă.